facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Înainte de a ne putea spune ceva despre tema pusă înainte, trebuie mai întâi să discutăm și să înțelegem termenii despre care vorbim.

Așadar vorbim mai întâi despre ritual. Acesta reprezintă totalitatea practicilor, simbolurilor care se desfășoară într-o anumită ordine și care presupune o conștientizare a realităților nevăzute și care se petrec în interiorul sau în afara timpului.

Pe de o parte ne referim la practici, ca metode de exprimare în mod viu a unor simboluri. Pe de altă parte simbolurile înseși, reprezintă adevărate portaluri care ne pun în legătură cu realități spirituale, nevăzute și în mod normal inaccesibile.

Astfel, ritualul de înmormântare reprezintă totalitatea acelor evenimente legate de perioada de la sfârșitul vieții omului.

Și vorbim despre aceste lucruri din perspectivă ortodoxă, adică cum se înțelege sau ar trebui să se înțeleagă acestea în Biserica Ortodoxă. În mod dogmatic, una dintre particularitățile Bisericii Ortodoxe o reprezintă faptul că pune foarte mult accent pe trăire. Dumnezeu nu este cunoscut prin vorbirea despre El, prin a enunța ceea ce este El sau ceea ce nu este El. Ci, ca orice persoană, Dumnezeu este cunoscut printr-o relație directă și personală cu El. De aceea, oricât am discuta despre ritualul de înmormântare, o înțelegere cu adevărat a lui va veni doar prin trăirea lui directă și repetată.

Înainte de a analiza efectiv și doar în mare ritualul de înmormântare în Ortodoxie, trebuie să vorbim despre moarte, sau cum este ea înțeleasă în Ortodoxie.

Și, pentru a înțelege orice lucru, trebuie să începem de la Adam și Eva. Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, adică cu putința de a fi Dumnezeu. Desigur, omul va rămâne mai departe om, dar primește toate calitățile lui Dumnezeu, și acestea în mod desăvârșit. Porunca primită, de a nu mânca dintr-un fruct, reprezintă de fapt testarea capacității omului de a conștientiza faptul că el, omul, nu poate fi decât în și prin Dumnezeu. Adică, pentru ca omul să devină Dumnezeu, el trebuie să rămână în Dumnezeu. Nu există dumnezeire în afara lui Dumnezeu și nu există viață în afara Lui, căci dumnezeirea este viața și invers. Doar prin unitatea și unirea cu principiul vieții și al dumnezeirii, omul poate exista cu adevărat. Tocmai de aceea, Dumnezeu a precizat că prin încălcarea acestei porunci el va muri, adică se va prezenta ca altceva decât Dumnezeu, altceva decât izvorul vieții. Desigur, aceasta cât privește scopul și existența omului, căci omul, ca persoană și mulțime de persoane, rămân distincte mai departe. Doar modul de viețuire trebuie să fie unitar cu cel al lui Dumnezeu. Și aceasta poate că înțelegem cel mai bine prin analogie cu Sfânta Treime. Există un singur Dumnezeu, o singură dumnezeire atotputernică, atotcunoscătoare, atoatețiitoare, etc. Dar în această unitate a ființării sunt trei persoane distincte și particulare, care însă împărtășesc toate atributele dumnezeirii, dar și unitatea de voință, simțire și gândire. Toate acestea fără a se confunda sau contopi. Aceasta ar trebui să fie și realitatea la oameni, care ar trebui să fie unitari între ei și împreună cu Dumnezeu, așa cum de fapt și Iisus se roagă în grădina Ghetsimani, ca toți să fie una după modelul Sfintei Treimi. Deci prin căderea în păcat, omul crede că poate trăi o altă viață, care ar fi paralelă cu modul de trăire prezentat de Dumnezeu. Tocmai de aceea se spune că diavolul este amăgitorul sau mincinosul și tatăl minciunii, pentru că el prezintă realități care nu există, imaginații care nu au suport în realitate, căci singura realitate ontologică este Dumnezeu. Tocmai de aceea omul nu moare cu totul imediat după căderea în păcat, așa cum oarecum profețise în mod mincinos diavolul, știind realitatea ontologică, dar denaturând-o și prezentând-o fals, ci mai este lăsat să viețuiască, însă într-o realitate în care Dumnezeu nu mai este atât de transparent, în care El poate fi văzut de cei care îl caută, sau ignorat de cei care vor să încerce să trăiască fără El. De aceea, deși omul a murit spiritual, depărtându-se și nemaifiind cu Dumnezeu, această moarte ontologică a fost amânată pentru un timp, pentru ca omul să își dea seama de consecința faptelor sale. Tocmai de aceea a fost împiedicat accesul la pomul vieții, pentru a-i da omului posibilitatea de a conștientiza căderea, consecința ei, dar mai ales de a-i lăsa putința să se întoarcă. După cum bine știți, toți oamenii până la Hristos, chiar și Moise sau drepții Vechiului Testament nu au cunoscut raiul, acesta fiind deschis de Mântuitorul. Deci moartea trupească a fost lăsată de Dumnezeu pentru ca omul să conștientizeze adevărata moarte care apare prin crearea iluzorie a unei alte ordini sau realități decât singura care există. În acest sens, păcatul a adus moartea spirituală prin îndepărtarea de Dumnezeu, izvorul vieții. Moartea trupească ne scoate din această viață modelată de păcat, cu putința de a intra din nou în paradis, desăvârșiți și uniți cu Dumnezeu. Prin acest feedback negativ se repune de fapt ordinea în lume. Adică prin păcatul ne-am îndepărtat de Dumnezeu, iar prin moarte revenim iarăși la realitatea veșnică a lui Dumnezeu. Desigur, doar dacă vrem aceasta…

Poate tot aici putem vorbi despre modul în care se face înmormântarea în Ortodoxie. Singura metodă pe care Biserica o recomandă este îngroparea. Incinerarea nu este permisă în Biserica Ortodoxă. Aceasta pornește din prețuirea pe care o dă Biserica și trupului omului. Dumnezeu s-a întrupat în trup, trup care a stat în mormânt după moartea pe cruce, cu care a înviat și pe care îl va avea în veșnicie, purtând semnele cuielor și patimilor sale. Omul nu este complet fără trupul lui, la fel cum Hristos nu este complet fără trupul lui. De aceea, și în cuvintele Apostolului Pavel, nu există doar capul – Hristos fără trupul Lui – Biserica, și invers. Prin trupul Lui, Hristos face vindecări, trupul lui este sediu al energiei Lui, prin scuipat vindecă și prin cuvânt articulat în trup ceartă marea și furtuna. De aceea, doar prin urmarea cursului normal al legilor firii, biserica înțelege și descompunerea trupului în pământ.

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube