facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

14955926_591382151045629_675139373759333050_nCuvânt cu prilejul rugăciunii ecumenice pentru pace 2016

Dragi credincioşi,

Evanghelia care s-a pregătit pentru a fi citită astăzi, în această săptămâne de rugăciune pentru pace, prezintă un moment foarte emoţionant dinaintea Patimilor Domnului, în care Mântuitorul Iisus Hristos face cunoscut ţelul şi în acelaşi timp legea Lui supremă: „să vă iubiţi unul pe altul, precum eu vă iubesc pe voi”(In. 15,12-15). Acesta este de fapt şi sensul vieţii: câştigarea dragostei, şi aş îndrăzni să adaug, a dragostei adevărate. În lumea de azi politic corectă se vorbeşte peste tot de toleraţă şi dragoste, înţelegânduse prin acestea de multe ori forme deformate şi degradante ale iubirii. Dar Hristos ne arată ce înseamnă dragostea adevărată: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”. Deci aceasta este dragostea adevărată, în care omul se pune în slujba celuilalt până la moarte, şi nu cea în care omul vrea să îşi impună ideile şi concepţiile asupra celuilalt, până la anihilarea lui. Iar aceasta vedem în exemplul lui Hristos, care S-a jertfit pe Sine pentru noi, pe când noi eram încă păcătoşi, pentru a ne uni cu Dumnezeu. El se jertfeşte pe sine, îşi deschide braţele pe cruce pentru a ne cuprinde pe toţi şi pentru a ne duce pe toţi la Dumnezeu. De aceea şi Crucea nu mai este un simbol de tortură, în care noi încercăm să îl omorâm pe Dumnezeu, ci este un simbol al iubirii adevărate divine, care îmbrăţişează întreaga lume şi care este exemplul suprem al dragostei adevărate. Iar dacă putem să dobândim această dragoste, dacă îl putem urma pe Hristos pe crucea iubirii jertfelnice, atunci vom putea fi numiţi şi prietenii Lui.

Aşa cum aţi auzit în Apostolul care s-a citit, Hristos „este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii, … ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea, Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia”. Doar urmând lui Hristos, prin păzirea poruncilor Lui, şi unindu-ne mistic cu El, prin Tainele Bisericii, putem deveni cu adevărat „locaş al lui Dumnezeu în Duh” (Ef. 2,14-22), ne putem uni unii cu alţii ca într-un singur om, pentru a deveni astfel şi una cu Dumnezeu.

Dragi credincioşi,

De la căderea lui Adam şi până în ziua de azi, fraţii se omoară între ei, atunci când se îndepărtează de Dumnezeu, atunci când cad în păcat. Începând cu Abel şi pruncii ucişi de Irod, legătura adevărată cu Dumnezeu, respectiv Dumnezeu întrupat în Hristos şi în Sfinţii Lui, sunt ridiculizaţi, marginalizaţi, prigoniţi şi chiar ucişi. Până în ziua de astăzi, creştinismul este cea mai persecutată religie din lume. Potrivit International Institute for Religious Freedom, persecuţia creştinilor a atins chiar un apogeu nedorit anul trecut, când peste 7 100 de creştini au murit pentru credinţa lor. Şi războiul nu s-a terminat…

Pacea însă o putem înţelege în cele trei planuri: ale lumii duhovniceşti, nevăzute, ale lumii trupeşti, văzute, precum şi pacea sufletească a fiecărei persoane în parte, pacea cu sine însuşi. În planul lumii nevăzute, nu există un război, aşa cum de multe ori greşit se înţelege, între Dumnezeu, respectiv îngerii Lui, şi diavol. Aşa cum întunericul nu poate lupta cu lumina, ci unde există lumină, întunericul nu are nici o forţă, şi în planul lumii duhovniceşti, diavolul nu are nici o putere, el fiind de la început cel înfrânt. De aceea şi după Învierea Lui, Mântuitorul spune doar de două ori: „Pace vouă!” Aceasta pentru a primi pacea în celelalte două planuri: în lume şi cu sine înşuşi. Pe de altă parte, dacă am câştigat adevărata pace duhovnicească, prin unirea cu Hristos, adică prin învierea din moartea păcatului, cine ne mai poate tulbura: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: «Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere»… Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru”(Ro. 8,35-39). De aceea doar prin unirea noastră intimă şi profundă cu Hristos prin Duhul Sfânt putem dobândi adevărata pace şi viaţa veşnică, putem deveni cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea noastră. Amin.

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube