Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
24-nov-2013-dregatorul-bogat-si-pazirea-poruncilor1

© Gabriela Mihaita David

– despre  urmarea lui Hristos-

Apostolul de la I Corinteni 15, 1-11

Fraţilor, vă aduc aminte Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar – căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; după aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui, care este în mine, n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

Evanghelia de la Matei 19, 16-26

În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un tânăr oarecare şi l-a zis: Învăţătorule bun, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: de ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu; iar dacă voieşti să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile. Care, a zis el? Iisus i-a răspuns: să nu ucizi, să nu faci desfrănare, să nu furi, să nu fii martor mincinos; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Tânărul I-a zis: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele; ce-mi mai lipseşte? Atunci Iisus i-a spus: dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi vinde-ţi averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi-Mi  urmează Mie. Tânărul însă, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Atunci Iisus a zis către ucenicii Săi: adevărat vă spun vouă că un bogat cu anevoie va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. Ucenicii Lui, auzind acestea, s-au tulburat foarte tare şi I-au zis: cine poate atunci să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputinţă, însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

Dreptslăvitori creștini,

Evanghelia care s-a citi astăzi reprezintă Evaghelia duminicii a 12-a după Rusalii, numită și a „Tânărului bogat” și care ne învață că nu acumularea de bogății materiale sau spirituale ne mântuie, ci predarea cu totul în voia lui Dumnezeu, prin urmarea lui Hristos. Iar aceasta presupune anumite lucruri esențiale, așa cum observăm din faptele și cuvintele Mântuitorului.

Mai întâi de toate, Mântuitorul îl învață pe acest tânăr smerenia. De aceea, El îi spune: „De ce-mi zici bun? Bun nu este decât numai unul Dumnezeu”. Nu că Mântuitorul nu ar fi Dumnezeu, deși unul este Dumnezeu, ci tocmai pentru ca noi să învățăm de la El smerenia.

După aceea, este nevoie să respectăm poruncile Domnului. Fără smerenie, respectarea poruncilor nu ar fi decât apă de moară mândriei, care este primul păcat. De aceea și noi cădem în multe păcate pentru a ne smeri. Dar smerenia împreună cu lucrarea poruncilor sunt primele trepte pentru a intra în viață. Mântuitorul spune simplu, „dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!” (versiunea Anania) . El spune aceastapentru că viața veșnică este adevărata viață și bucurie a omului. Doar în Împărăția lui Dumnezeu omul va simți că trăiește cu adevărat, se va bucura în mod plenar, în mod desăvârșit. În același timp, atunci când enumeră poruncile, Mântuitorul enumeră doar câteva porunci care se referă doar la iubirea față de aproapele: să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu minți, să nu furi, cinstește-ți părinții, iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Iar prin aceasta din urmă arată măsura faptelor bune față de aproapele, căci nu-l putem iubi pe aproapele, dacă nu ne prețuim pe noi înșine, și invers, nu ne putem iubi cu adevărat pe noi înșine, dacă îl desconsiderăm pe aproapele nostru. Așa cum spune și înțelepciunea noastră populară, ceea ce ție nu-ți place, alutia nu-i face. Adică ceea ce vrei să primești de la alții, fă și tu altora, cum vrei ca alții să se comporte cu tine, așa comportă-te și tu cu ei.

Dar toate aceste fapte bune toată această bogăție spirituală nu este desăvârșită, dacă nu este însoțită de darea averii săracilor și de urmarea și de credința în Domnul nostru Iisus Hristos.

Prin aceasta înțelegem în primul rând că noi trebuie să facem mereu milostenie, pentru a nu lăsa lucrurile materiale să ne despartă de Dumnezeu și de Împărăția cerurilor.

În al doilea rând, faptele noastre bune trebuie să fie în privința aproapelui. Nu doar să nu îi facem rău, adică să nu ucizi, să nu minți, să nu fii desfrânat, dar mai ales să îi facem binele, să îl ajutăm în nevoie. Dacă nu avem cu ce să facem milostenie să îi dăm din timpul nostru, din dragostea noastră, din căldura noastră sufletească. O vorbă bună, și o inimă primitoare sunt cel puțin la del de bune ca darea de mână.

În al treilea rând, toate aceste fapte bune nu trebuie inventariate. Noi nu trebuie să ne socotim bogați în fapte bune, ci să socotim că am făcut ceea ce trebuia făcut. Căci a nu face răul, ci totdeauna a lucra binele este firescul omului. Căci așa cum a respira și a mânca sunt lucruri firești, dar pe care dacă nu le faci mori, iar dacă le faci, pur și simplu trăiești mai departe, tot la fel și rugăciunea și faptele bune sunt respirația și hrana sufletului, pe care dacă omul nu le face, moare duhovnicește, iar dacă le face, trăiește pentru veșnicie.

Observăm că Mântuitorul începe și termină convorbirea Sa cu smerenia. Din aceasta se înțelege cât este ea de importantă pentru dobândirea vieții veșnice. Căci Mântuitorul spune: cu greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. Fie că sufletul lui este umplut de grijile acestei lumi, fie de mândria faptelor bune înfăptuite, un astfel de om nu îl mai poate primi și pe Dumnezeu în sufletul său. Doar omul smerit, care se golește pe sine de grijile exagerate pentru cele materiale, dar și de părerea de sine, îl poate primi pe Dumnezeu și poate moșteni viața veșnică. Desigur, este normal ca omul în lume să aibă griji, să se îngrijească de familie, de servici, țarine sau animale. Dar toate aceste griji să fie împreunate și de credința în Dumnezeu, care de fapt se îngrijește pentru toți.

Dreptslăvitori creștini,

În Apostolul care s-a citi astăzi, Sfântul Apostol Pavel enumeră pe scurt datele esențiale ale credinței noastre, adică moartea Mântuitorului pentru păcatele noastre, îngroparea și învierea Lui, precum și darea harului la toți care cred în El prin Biserică. Deci doar credința în Mântuitorul unită cu faptele bune ne conduc la viața veșnică.

În ziua de astăzi se vorbește foarte mult împotriva Bisericii și a slujitorilor ei, spunându-se de multe ori că e nevoie doar să fii bun, fără a merge la biserică sau a te ruga. Însă fără o legătură strânsă cu Biserica, și implicit cu Hristos, noi nu vom putea ști ce e bine sau rău, nu vom putea primi harul mântuitor care se dă doar prin Sfintele Taine în comuniunea Bisericii.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne îmbogățim și noi în fapte bune și în cunoașterea și urmarea lui Hristos, dar totul în smerenie. Doar astfel Îl vom putea primi pe Dumnezeu în inima noastră și se va putea împlini cuvântul Mântuitorului de la sfârșitul Evangheliei, care spune că la Dumnezeu toate sunt cu putință. Așa să ne ajute Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube