Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

Apostolul de la Efeseni 5, 8-19

Fraţilor, altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr, încercând ce este bine-plăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea zice: «Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos». Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.

Evanghelia de la Luca 12, 16-21

Zis-a Domnul Pilda aceasta: unui om bogat i-a rodit ţarina şi se gândea în sine, zicând: ce voi face, căci nu am unde să-mi strâng roadele mele? Dar şi-a zis: aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele. Apoi voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: nebune, în această noapte voi cere de la tine sufletul tău; iar cele ce ai strâns tu ale cui vor mai fi? Aşa se întâmplă cu cel care-şi adună comoară pentru sine însuşi, şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.

Dragi credincioşi,

Evanghelia care s-a citit astăzi este Evanghelia Duminicii a 26-a după Rusalii și ea ne prezintă pilda bogatului căruia i-a rodit țarina și care ne învață că adevărata bogăție a omului este doar Dumnezeu. Deși este o pildă scurtă, ea prezintă învățături esențiale pentru viața creștinului, mai ales pentru această perioadă a postului.

Evanghelia începe prin a ne prezenta grijile unui om bogat: „unui om bogat i-a rodit ţarina şi se gândea în sine, zicând: ce voi face, căci nu am unde să-mi strâng roadele mele?” Deci acest om nu se putea bucura de faptul că țarina i-a rodit peste așteptări, ci el se comporta în continuare ca un sărac, care nu are, care nu are loc pentru bogăția lui. Din aceasta înțelegem trei lucruri esențiale cu privire la bogăție.

În primul rând, observăm că bogăția nu oferă împlinirea omului. Oricât de bogat ar fi cineva, tot va fi ceva care să îi lipsească. Aceasta se întâmplă pentru că omul nu poate fi împlinit decât prin prezența lui Dumnezeu, decât prin unirea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu, care de fapt se află în inima omului, dar care trebuie descoperit și acceptat de om, poate oferi împlinirea omului. El reprezintă adevărata bogăție pe care omul o poate dobândi, El este lipsa sau sărăcia omului și singurul lucru cu adevărat de dorit.

În al doilea rând, bogăția materială nu oferă niciodată pacea. Aceasta este pentru că tot timpul va exista un dezechilibru în viața omului, între nevoile lui și ceea ce are cu adevărat, și care nu poate fi suplinit decât de Dumnezeu. Omul este creat cu dorința infinitului, cu nostalgia absolutului, cu dorința de a cuprinde totul și de a fi totul. Dar aceasta este Dumnezeu. El este infinit, El este absolut, El este totul. De aceea omul poate obține toate aceastea, doar atunci când este cu Dumnezeu, doar atunci când se unește cu El. Iar atunci omul va fi în pace, pentru că doar atunci golul din el se va umple.

În al treilea rând înțelegem că bogăția materială egoistă însingurează. Ea îl însingurează pe om de Dumnezeu și de ceilalți oameni. Pe de o parte, ea pare a acoperi golul din inima omului, a suplini nevoile omului. De aceea, de multe ori omul înstărit uită că totul este dar de la Dumnezeu, uită de rugăciune și de comuniunea cu Dumnezeu. În același timp, se observă că de multe ori, surplusul este folosit pentru milostenie, însingurându-l astfel pe cel avut de ceilalți oameni. Mai mult, fiindu-i satisfăcute nevoile trupești, cel avut neglijează relațiile cu ceilalți, pe de o parte prin timpul cheltuit pentru obținearea bunurilor, pe de altă parte prin aparenta autosuficiență, aparenta independență față de ceilalți oameni.

Aceasta se observă în continuarea pildei care s-a citit astăzi, căci personajul central își spune sieși: „aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele”. Observăm astfel închiderea progresivă în sine: acapararea bunurilor materiale duce la închiderea în sine, unui astfel de om lipsindu-i și sfătuitorii. Omul gândește singur ce trebuie să facă cu lucrurile sale. El nu are nevoie de sfat, nu are nevoie de prieteni. De aceea și gândul următor îl afundă și mai mult în singurătate: „voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”. Acest om s-a gândit doar la el, doar la starea lui, doar la nevoiele și bucuria lui. Nici prin gând nu i-a trecut că există și Dumnezeu, căruia trebuie să Îi mulțumească pentru purtarea de grijă, dar că există și oameni nevoiași, pentru care poate că acest surplus le-ar fi fost esențial pentru supraviețuire. Așa cum se întâmplă de fapt și în ziua de astăzi, când resursele actuale ar fi suficiente pentru eradicarea sărăciei, dacă nu ar fi acaparate și stăpânite în mod egoist doar de puțini oameni.

Dar Dumnezeu nu permite pentru totdeauna nedreptatea: „nebune, în această noapte voi cere de la tine sufletul tău; iar cele ce ai strâns tu ale cui vor mai fi?” Pe de o parte este nedreptate, pentru că totul este dar de la Dumnezeu, care trebuie împărțit frățește, deși aceasta nu înseamnă în mod obtuz că totul trebuie împărțit egalitar. O analogie observăm în organismul uman, în care deși creierul și inima, aceste organe mici, primesc o cantitate mare de nutrienți, totuși toate organele își primesc partea lor de nutrienți, în funcție de necesități. Dar când unele celule se înmulțesc anarhic și vor să primească mai mult decât trebuie, așa cum se întâmplă în cazul cancerului, întreg organismul are de suferit și în final moare.

Pe de altă parte însă, adunarea de lucruri materiale este nebunie. Aceasta pentru că lucrurile materiale sunt trecătoare, sunt perisabile, stricăcioase, și de aceia ieftine. Doar ce rămâne pentru veșnice are cu adevărat valoare. De aceea este nebunie să îți pierzi timpul cu lucruri efemere, care te despart de fapt de viața veșnică.

Dragi credincioși,

Evanghelia de astăzi ne avertizează la finalul ei că „aşa se întâmplă cu cel care-şi adună comoară pentru sine însuşi, şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte”. Deși nivelul de trai a crescut, viața omului din ziua de astăzi este poate cel puțin la fel de instabilă ca înainte. Din această cauză, fiecare om vrea să se asigure cât mai mult pentru viitor: prin punerea unor bănuți de-o-parte, prin diferite asigurări sau pur și simplu printr-un stil de viață sănătos. Și așa cum grânele din parabola de azi nu erau cu adevărat o comoară, ci pur și simplu un mijloc de supraviețuire, la fel considerăm și noi toate agoniseala noastră materială un simplu mijloc de supraviețuire. În același timp, nu trebuie să uităm însă de Dumnezeu și de aproapele. Pe de o parte, trebuie să ne raportăm la Dumnezeu cu neîncetată mulțumire pentru ceea ce primim în viață. Pe de altă parte, din tot ceea ce primim în dar de la Dumnezeu, trebuie să întoarcem ca milostenie. Iar milostenia trebuie înmulțită în perioada postului. Și tocmai de aceea această Evanghelia s-a citi acum, la început de post, pentru că fiecare este chemat să facă milostenie cu ceea ce poate, proporțională însă cu darurile materiale sau spirituale primite de la Dumnezeu.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne pocăim de egoismul agonisirii și să ne petrecem viața în comuniunea milosteniei și dărniciei, pentru a ne putea face părtași și noi la praznicul împărăției cerurilor, care este comuniune și împreună împărtășire, spre slava Preasfintei Treimi și împlinirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube