Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

Vindecarea celor 10 leproși

Apostolul de la Coloseni 1, 12-18

Fraților, mulțumim cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moștenirea sfinților, întru lumină. El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăția Fiului iubirii Sale, întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt așezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, Întâiul-Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate.

Evanghelia de la Luca 17, 12-19

În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi! Iar El, văzându-i, le-a zis lor: duceți-vă şi vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit de lepră. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi cu glas mare slăvea pe Dumnezeu; şi a căzut cu fața la pământ lângă picioarele lui Iisus şi I-a mulțumit. Şi acela era samarinean. Iisus însă, răspunzând, a zis: oare, nu toți cei zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi a zis către acela: scoală-te şi du-te; credința ta te-a mântuit.

Dreptslăvitori creștini,

Evanghelia care s-a rânduit de către Sfinții Părinți să se citească astăzi este una plină de învățături duhovnicești, arătând mai ales importanța recunoștinței în viața duhovnicească.

Evanghelia începe simplu prin prezentarea faptului că pe când intra „Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ți milă de noi!”

Lepra este una dintre cele mai vechi boli din lume, care și în ziua de astăzi afectează sute de mii de oameni. Ea este o boală care afectează pielea și sistemul nervos, fiind deosebit de mutilantă și invalidantă. Lepra este cauzată de o baterie asemănătoare cu cea care determină tuberculoză. Fiind o boală infecțioasă, lepra se transmite de la om la om, dar are o perioadă de incubație lungă, adică se poate manifesta și la 5 sau chiar 20 de ani după infectare. Și chiar și în ziua de astăzi, când lepra a devenit o boală vindecabilă, tratamentul ei durează până la un an de zile.

De aceea și legea lui Moise prevedea reguli stricte cu privire la leproși, care erau izolați și nu mai putea trăi normal în societate. Până în ziua de azi, cei care suferă de lepră sunt stigmatizați, izolați, și de exemplu în India, lepra poate reprezenta motiv legal pentru divorț.

Observăm astfel că leproșii din evanghelia de astăzi se adresează doar de departe Mântuitorului și îi cere mila. Prin aceasta ei nu doreau decât vindecarea de această boală atât de cumplită. Însă răspunsul Mântuitorului îi uimește: „duceți-vă şi vă arătați preoților”.

Prin aceste cuvinte înțelegem încă o dată respectul Mântuitorului pentru Legea lui Moise. Aceasta este pe de o parte pentru că noi trebuie să respectăm mereu legile duhovnicești. Pe de altă parte însă, toate legile duhovnicești sunt pentru bunăstarea omului întreg, trup și suflet. Și tocmai de aceea ea cuprinde întreaga noastră viață, dar nu pentru a o îngrădi, ci tocmai pentru a o proteja în totalitatea ei psihosomatică, adică atât sufletească, cât și trupească. Și cu atât mai mult Legea lui Moise cuprindea învățături cu privire la spălare și curățare, mai ales că educația sanitară a oamenilor din acele timpuri era precară, și doar cei înstăriți aveau acces la îngrijirea medicală. Dar până în ziua de azi, noi avem reguli în Biserică cu privire la trup, iar aici poate cea mai importantă este cea cu privire la post, acest mijloc atât de important atât pentru creșterea duhovnicească, dar și pentru sănătatea trupului în general.

Tocmai din acest motiv, Mântuitorul de arată că ascultând de Biserică, în cazul specific din Evanghelia de azi, de preoții Bisericii, dobândim atât vindecarea de boli, cât și de păcate. Și de aceea cei zece leproși s-au vindecat pe drum. Prin aceasta înțelegem că nu legea sau tradițiile în sine îl vindecă pe om, ci ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu. Până la sfârșitul lumii vor exista noi și noi boli care nu vor putea fi vindecate de către medici. De aceea, deși noi trebuie să ascultăm și de sfaturile medicilor și să le urmăm tratamentele indicate, noi nu trebuie să uităm de ascultarea de Dumnezeu, care se manifestă atât prin regulile pe care le avem în Biserică, dar și prin sfatul duhovnicului. Doar așa vom putea împlini cu adevărat voia lui Dumnezeu, care a rânduit ca mântuirea, de boli sau de moarte în general, să se facă prin intermediul oamenilor.

Însă relatarea de azi nu se oprește doar cu vindecarea celor 10. Poate mai important decât o vindecare a trupului este însă vindecarea sufletului, care însă nu vine decât printr-o legătură personală cu Dumnezeu. Căci samarineanul vindecat a slăvit pe Dumnezeu, mulțumindu-I și lui Iisus pentru minunea făcută.

Mântuitorul se întristează pentru lipsa de recunoștință a celorlalți nouă leproși vindecați: „oare, nu toți cei zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam?” Nu că Iisus ar fi avut nevoie de mulțumire sau lui Dumnezeu i-ar trebui slavă de la om, ci mulțumirea și lauda lui Dumnezeu sunt stări naturale ale oricărei făpturi. Dacă bunul simț ne îndeamnă să fim recunoscători pentru facerea de bine, cu atât mai mult ar trebui să fim mulțumitori față de Dumnezeu, „în care trăim, ne mișcăm și suntem”. Tocmai de aceea și Mântuitorul i-a spus în final samarineanului vindecat: „scoală-te şi du-te; credința ta te-a mântuit”.

Nu doar că a fost vindecat de boala trupească, ci a primit și viața veșnică în bucurie.

Dreptslăvitori creștini,

În Apostolul care s-a citit astăzi, Sfântul Apostol Pavel ne spune că Dumnezeu „ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăția Fiului iubirii Sale”. Înțelegem astfel că în Biserică, Mântuitorul nu doar ne vindecă de anumite neputințe trupești, ci El ne izbăvește de moartea păcatului, pentru a ne duce în Împărăția iubirii. Iar iubirea presupune recunoștință.

În această zi prăznuim în Biserică și pe Sfântul Antonie cel Mare. Pe când avea 20 de ani, Sfântul Antonie a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: „Dacă voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” Urmând acestui cuvânt, Sfântul Antonie a părăsit lumea și s-a retras în pustie, devenind un mare povățuitor duhovnicesc, adunând mii de ucenici în jurul său. El s-a mutat la Domnul în anul 356, rămânând un model atât de viețuire creștinească atât pentru monahi, dar și pentru toți cei care vor să îl cunoască pe Dumnezeu.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să îl urmăm și noi poruncile, trăind viața în pocăință și iubire de Dumnezeu și de aproapele, și mai ales ca recunoștință pentru toți și pentru toate. Doar în acest fel vom înțelege și putea trăi viața cu adevărat, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube