Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

A lui Zaheu Vameșul

© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

Apostolul de la I Timotei 4, 9-15

Fiule Timotei, vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea, fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale ci, fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşßirea ta să fie vădită tuturor.

Evanghelia de la Luca 19,1-10

În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi iată un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Atunci, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Dar când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, l-a văzut şi a zis către el: Zaheu, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi el, grăbindu-se, s-a coborât şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut aceasta, toţi cârteau şi ziceau: a intrat să găzduiască la un păcătos. Dar Zaheu, stând în faţa Domnului, I-a spus: iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Iisus a grăit către el: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi el este fiul lui Avraam. Fiindcă Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Dreptslăvitori creștini,

Evanghelia Duminicii a 32-a după Rusalii care s-a citit astăzi se mai numește și Evanghelia lui Zaheu. Ea are o importanță deosebită pentru noi și pentru mântuirea noastră pentru că prezintă momentul mântuirii casei lui Zaheu, istoria convertirii de la micimea de suflet la inima milostivă și mărinimoasă.

Evanghelia începe prin a ne spune simplu că „un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură”. Din aceasta observăm trei caracteristici importante ale lui Zaheu: el era un om bogat, mic de statură care însă căuta să îl vadă pe Hristos.

Vameșii din vremea Mântuitorului erau o categorie de oameni foarte disprețuiți de popor, nu doar pentru că și-au trădat țara și neamul și s-au făcut colaboratori și adunau biruri pentru romani, dar și pentru că luau biruri mult mai mari pentru propria îmbogățire. Ei înșiși deveniseră mai asupritori pentru popor decât romanii care le ocupaseră țara. Din acest motiv vameșii reușeau într-un timp scurt să își adune bogății mari din nedreptate.

Zaheu însă nu doar că era vameș, ci și mai marele vameșilor din Ierihon și împrejurimi. Considerat a fi cea mai veche așezare urbană din lume, Ierihonul era și un foarte important punct de tranziție, astfel încât vameșii din el erau și mai prosperi în comparație cu alții. Și acest Zaheu, un om mic de statură dar descurcăreț, a reușit să ajungă superiorul vameșilor din Ierihon.

Probabil că socotindu-ne neprețuit de contemporanii săi pentru statura lui mică, Zaheu s-a chinuit să adune bogații și prin poziția sa să câștige măcar invidia celor din jur, dacă nu dragostea lor. Astfel încât nu doar statura lui era mică, ci cu timpul și sufletul i s-a pipernicit. Preocupându-se mereu să adune impozite peste impozite, sufletul lui prețuia averea materială și disprețuia bogăția spirituală.

Vedem însă că acest bogat pipernicit vrea să îl vadă pe Iisus. Evanghelia nu ne spune însă din ce motiv vroia Zaheu să Îl vadă pe Iisus. Probabil că Zaheu se întreba cum de acest om sărac ca Iisus, care nici măcar „nu avea loc unde să-Şi plece capul” (Matei 8,20), putea să fie iubit și apreciat de atâția oameni. Poate că Zaheu a realizat că toate avuțiile pe care le-a adunat totuși nu îl pot mulțumi, tot nu se simte împlinit și satisfăcut.

Obișnuit fiind să fie disprețuit și desconsiderat de către oameni, Zaheu aleargă înainte și se suie într-un dud, ca măcar să-L vadă pe Hristos. Dacă înainte Zaheu era obișnuit să se ridice deasupra oamenilor din mândrie prin bogăție, acum se smerește și văzându-și sărăcia sufletească se înalță în dud pentru a-L putea vedea pe Iisus.

Și Iisus îl cheamă pe nume: „Zaheu, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Cel ce știe toate, nu știa doar numele lui Zaheu, ci și dispoziția inimii lui. Astfel că Mântuitorul Iisus Hristos a ignorat murmurul lumii, cum am spune noi opinia publică care îl critica pentru că „a intrat să găzduiască la un păcătos”, tocmai pentru că El nu se uita doar la ceea ce a făcut Zaheu, ci și la dispoziția lui de a se pocăi și de a se întoarce la Dumnezeu. De aceea și Zaheu nu doar că se pocăiește cu vorbe sau lacrimi, ci mai ales prin fapte. Iar milostenia lui depășește cu mult așteptările: „iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”.

De aceea și Mântuitorul îi spune: „astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi el este fiul lui Avraam”. Vameșul se aseamănă acum cu strămoșul său Avraam, pentru că s-a făcut milostiv ca și Avraam. Tot ca și Avraam, Zaheu își lasă bogățiile adunate și îi urmează prin credință și fapte de milostenie lui Hristos.

În continuare, Mântuitorul Iisus Hristos continuă și spune că „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”. Prin aceasta înțelegem că doar cel care a ajung la conștiința sărăciei sale spirituale și a micimii sale sufletești poate fi capabil de primirea lui Hristos.

Dreptslăvitori creștini,

Din Apostolul care s-a citit astăzi am văzut că Sfântul Apostol Pavel îi scria lui Timotei că „pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor”. Observăm astfel că prin credință trebuie să ne punem nădejdea în Dumnezeu și nu în bogățiile acestei lumi, pentru că „iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri” (I Tim. 6,11). De aceea, „cei bogaţi în veacul acesta nu trebuie să se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră”. Noi trebuie mai ales să facem binele și să ne „înavuţim” în fapte bune, să fim „darnici și cu inimă largă” (I Tim. 6,17-18).

Să ne ajute bunul Dumnezeu să reușim și noi să ne dezlipim de ceea ce considerăm că avem în această lume tocmai pentru a ne putea ridica deasupra lumii și a-L putea vedea pe Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube