facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

A vameşului şi fariseului

Apostolul de la II Timotei 3, 10-15

Fiule Timotei, tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

Evanghelia de la  Luca 18, 10-14

Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.

Dragi credincioşi,

Evanghelia care s-a citit astăzi este Evanghelia Duminicii a 33-a după Rusalii și ea ne prezintă pilda vameşului şi fariseului, care deşi are doar 5 versete, este plină de învăţăminte duhovniceşti. Pilda aceasta este cu atât mai importantă, cu cât ea pune începutul perioadei Triodului, adică a perioadei de pregătire pentru Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Şi observăm astfel că la baza învierii stă în primul rând smerenia.

Pilda începe prin imaginea celor doi oameni, din două categorii sociale diferite, care însă întră în casa Domnului pentru a se ruga. În primul rând observăm astfel că în casa lui Dumnezeu fiecare om este binevenit, fiecare poate intra pentru a se aproapia de Dumnezeu şi că nu putem intra într-o legătură reală cu Dumnezeu, dacă nu ne aflăm în casa Lui. În acelaşi timp însă, observăm că şi în biserică suntem de multe ori urmăriţi de prejudecăţile din lume. După port şi după purtare se diferenţiează oamenii, se împart în clase sociale. Şi împărţirea care se face în lume încearcă să intre şi în Biserica lui Dumnezeu.

Numai că la Dumnezeu altceva are valoare…

Pilda ni-l prezintă mai întâi pe fariseu, şi continuă spunând că „Fariseul, stând drept, se ruga în sine”. Aşa cum ar cere evlavia, fariseul trebuia prezentat mai înainte, pentru că el reprezenta oarecum pe oamenii care îl caută sau îl cunoasc mai intens pe Dumnezeu. Şi poate că de aceea fariseul stătea drept, pentru că se considera drept înaintea lui Dumnezeu. Poate pentru că el împlinea Legea, cum am spune în ziua de azi că împlineşte sfaturile şi rânduielile tradiţionale ale Bisericii. Şi ca un bun credincios, fariseul îi mulţumeşte lui Dumnezeu şi îi spune: „Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig”. Şi într-adevăr, fariseul îi mulţumea lui Dumnezeu pentru ceea ce a reuşit, pentru ţinerea legii, până la ultima literă a ei, căci, doar Domnul a spus că Legea trebuie trebuie respectată până la ultima ei literă. Chiar şi Mântuitorul spune „cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor” (Mt. 5,19). Deci dacă Legea a fost dată de Dumnezeu, fiind întărită de Mântuitorul Iisus Hristos, unde greşea fariseul, de este dat aici ca exemplu negativ?! El nu spunea un neadevăr: el respecta legea şi nu era ca alţi oameni mai păcătoşi.

Însă fariseul respecta doar litera moartă a legii, fără a-i înţelege sensul, care este iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui, căci în acestea se curpinde toată Legea. Sau cum ar spune Părintele Rafail Noica, fiul marelui filosof Constantin Noica, toate Legea este dată pentru dobândirea dragostei. Deci fariseul nu greşea în forma, ci în conţinutul împlinirii poruncilor. De aceea şi rugăciunea lui pare adevărată, dar conţinutul ei este greşit. Aceasta pentru că, pe de o parte fariseul uită de scopul Legii care este dobândirea iubirii, iar pe de altă parte el se compară cu ceilalţi oameni, care sunt mai mici şi neputincioşi, când ar trebui să se compare cu Dumnezeu, în a-L cărui chip suntem creaţi şi la a cărui asemănare suntem chemaţi. Căci profetul spune „fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Lev. 20,26), iar Mântuitorul întăreşte prin cuvintele „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Mt. 5,48). De aceea trebuie să apreciem şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru partea plină a paharului, pentru darurile primite de la El, dar nu comparându-ne cu ceilalţi care ar avea mai puţin, ci tinzând mereu la Dumnezeu, căutând mereu să suplinim partea care încă ne mai lipseşte.

De aceea este vameşul apreciat în această pildă. El nu este prezentat ca model pozitiv pentru păcatele sale, pentru minusurile sale, ci tocmai pentru smerenia şi pentru pocăinţa pentru acestea. El stătea „mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului”. El îşi recunoştea golul, era atent la ceea ce îi lipsea. Şi tocmai pentru că era capabil să vadă că încă nu este desăvârşit, că încă este păcătos, acest vameş „s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât fariseul”. Prin smerenia lui, vameşul putea să îi gătească loc lui Dumezeu în inima sa, iar Dumnezeu se putea coborî pentru a desăvârşi acest vas, gol de fapte bune, dar plin de smerenie. Şi tocmai pentru că fariseul era mulţumit de ceea ce făcea, de zeciuiala pe care o dădea, Dumnezeu nu mai avea ce desăvârşi. Dumnezeu respectă libertatea noastră, şi dacă ne vede că suntem mulţumiţi cu ceea ce avem, nu poate veni la noi. El vine doar dacă este nevoie de El şi doar dacă este chemat. Şi de aceea Mântuitorul încheie pilda de astăzi prin cuvintele: „că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa”.  Nu că El ne smereşte pe noi, ci noi înşine pierdem harul lui dacă ne concentrăm doar pe respectarea unor reguli, fie ele duhovniceşti, şi nu ţintim la adevărata împlinire a Legii, care este iubirea lui Dumnezeu şi aproapelui, şi care se împlineşte doar în smerenie.

Dragi credincioși,

Duminica de astăzi este prima duminică din perioada triodului, care cuprinde cele 10 săptămâni dinaintea Sărbătorii Sfintelor Paşti. Această perioadă este una de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii. Dar tocmai de la început suntem atenţionaţi că orice efort duhovnicesc, orice asceză este zadarnică, dacă nu este însoţită de smerenie şi de iubirea aproapelui. Poate tocmai din această cauză în săptămâna următoare nu se ţine post nici miercuri sau vineri, tocmai pentru a ne întări convingerea că nu postul în sine ne aduce mântuirea, ci faptele iubirii în smerenie. Aceasta nu înseamnă că postul este neimportant, ci ne arată că postul, rugăciunea şi asceza în general, chiar dacă sunt indispensabile, nu sunt decât mijloace prin care noi avansăm spre adevărata iubire de Dumnezeu şi de aproapele. Deci, pe de o parte, trebuie să postim, să ne rugăm, să ne spovedim şi să ne împărtăşim, iar pe de altă parte nu trebuie uitate faptele iubirii creştine, milostenia şi ajutorarea aproapelui, care este chipul lui Dumnezeu.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să începem cu rîvnă şi smerenie această perioadă de mare importanţă pentru creşterea noastră duhovnicească. Să ne chinuim să respectăm rânduielile bisericii nu ca pe nişte reguli anoste şi fără sens, dar care trebuie respectate pentru că ar veni de la Dumnezeu, ci să ne străduim să respectăm aceste reguli pentru a putea cunoaşte mai bine modul de gândire şi de lucru a lui Dumnezeu, pentru a ne putea întări în dragostea către El şi către aproapele, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube