Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

– despre legătura dintre păcat și suferință –

Apostolul de la Romani 12, 6-14

Fraţilor, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.

Evanghelia de la Matei 9,1-8

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.

Dreptslăvitori creștini,

Evanghelia care s-a citi astăzi reprezintă Evaghelia duminicii a 6-a după Rusalii și ea ne prezintă legătura dintre păcat și suferință, precum și vindecarea adevărată a omului, care vine doar ca urmare a iertării păcatelor.

Săptămâna trecută am văzut cum Mântuitorul a vindecat doi demonizați din ținutul gadarenilor, întorcându-se apoi în patria Sa. Şi aici „I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”

De cele mai multe ori, înainte de a înfăptui o minune, Mântuitorul cere credință. Și orice minune făcută de Mântuitorul este însoțită de credința omului, iar acolo unde era necredință, nu făcea nici minuni, așa cum menționează la un moment dat Sfântul Evanghelist Matei: „Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor” Mt. 13,58 Deci o premiză, o cerință pentru vindecarea omului este credința lui, adică deschiderea lui față de Dumnezeu, Iisus înfăptuind minunea ca o consecință normală a unei credințe puternice.

Observăm însă că în Evanghelia citită astăzi, Mântuitorul îl vindecă pe slăbănog și pentru credința celor din jur. Nimeni nu a spus înainte vre-un cuvânt, dar Cel ce știe inimile tuturor, știa și despre râvna și credința celor ce veneau la El. De aceea și îi spune slăbănogului „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Aparent contradictoriu, Mântuitorul rostește mai întâi iertarea păcatelor, ca la finalul unei spovedanii, și nu lucrează mai întâi vindecarea trupească, pentru ca omul să se poată pocăi.

Din aceasta înțelegem că de cele mai multe ori, suferințele și bolile vin ca urmare a păcatelor. Iar pocăința este necesară atât cu privire la iertarea păcatelor, dar și în cazul bolilor trupești. Mântuitorul a văzut în sufletul slăbănogului pocăința izvorâtă din suferință și de-asta i-a dat mai întâi iertarea păcatelor.

„Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte”. Pe de o parte iudeii aveau dreptate, pentru că doar Dumnezeu poate ierta păcatele, pe de altă parte, ei se înșelau, pentru că și Iisus Hristos este Dumnezeu. Aceasta se întâmpla, pentru că „trupul lui Hristos împiedica pe oameni să-L socotească Dumnezeu”, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur. Dar Hristos nu li se descoperă prin cuvinte ca Dumnezeu, ci vrea să îi facă să înțeleagă acest lucru. Nu îi forțează să creadă aceasta, ci vrea să îi aducă prin convingere, prin logică și rațiune la cunoașterea acestui adevăr. Și următoarea Lui cuvinte și acțiuni sunt tocmai în acest sens.

În primul rând pentru că Mântuitorul Iisus Hristos de descoperă ceea ce se afla în gândul și inima lor, iar aceasta poate ști doar Dumnezeu. Și de aceea le spune: „Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?”

Adică minunile făcute de El vorbesc despre puterea Lui dumnezeiască. Nimeni nu a mai făcut minuni cum a făcut Mântuitorul. Iar El a făcut aceasta nu doar pentru a fi slăvit de oameni, pentru a fi recunoscut ca Dumnezeu, ci mai ales pentru a-l schimba pe om. Toate minunile înfăptuite de Mântuitorul vin la vremea potrivită, atunci când omul are credința sau disponibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu. Ca Dumnezeu, Mântuitorul ar fi putut vindeca pe toți oamenii și pentru totdeauna. Dar tocmai din Evanghelia de astăzi înțelegem că El nu vrea doar o vindecare a trupului omului, care astăzi este, și mâine va fi mâncat de viermi. Ci El vrea o schimbare a omului prin credință spre cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu. Și evreii spuneau că cred în Dumnezeu, și totuși ajung să îl răstignească. De aceea, credința adevărată în Mântuitorul permite cu adevărat atât vindecarea trupului, dar mai ales iertarea păcatului și familiaritatea cu Dumnezeu și înțelegerea Lui adevărată.

În minunea relatată astăzi, Mântuitorul înfăptuiește vindecare integrală a omului: sufletească și trupească. El prețuiește trup și suflet în mod egal, și le vindecă pe amândouă în același timp. El nu este ca un doctor care vindecă doar trupul, desconsiderând poate sufletul. Ci El este Dumnezeu, preocupat de binele integral al omul, vindecând trup și suflet în același timp.

Tocmai pentru că El este Dumnezeu și Om complet în același timp, omul întreg, trup și suflet are aceeași valoare înaintea Lui. De aceea le și spune cărturarilor: „Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.”

Deși se numește pe Sine „Fiul Omului”, Iisus este și Fiul lui Dumnezeu. Pentru că nu orice om poate face asemenea minuni. Dar prin faptul că este fiu al lui Dumnezeu, El poate la fel de bine vindeca trupește și ierta păcatele sufletește. Prin aceasta înțelegem că pentru Iisus, păcatul este boala sufletului. Și doar prin izbăvirea din păcate suntem cu adevărat sănătoși pentru a putea trăi bine.

Așadar, atât prin iertarea păcatelor, cât și prin descoperirea gândurilor și vindecarea unui slăbănog, Mântuitorul își descoperă de fapt natura lui dumnezeiască. Cei din jur nu au înțeles aceasta, dar „mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere”. Deci oamenii nu au înțeles că Iisus este și Dumnezeu adevărat, dar au înțeles că prin El, puterile dumnezeiești se revarsă asupra oamenilor. Deci de la Mântuitorul încoace, harul și puterea și viața lui Dumnezeu se dă și omului, prin Mântuitorul Iisus Hristos în Biserică.

Dreptslăvitori creștini,

Dacă duminica trecută, păgânii nu-I mulțumesc Mântuitorului pentru vindecarea celor demonizați, ci mai degrabă Îl izgonesc din ținuturile lor, astăzi vedem că și cei credincioși și învățați nu primesc cele spuse și înfăptuite de Mântuitorul. Și acest lucru se întâmplă până în ziua de azi, când aproape toți se plâng de biserică și de acțiunea ei în lume, deși ea lucrează la vindecarea integrală a omului, sufletească și trupească, deși ea are cea mai înaltă considerație față de om și mai ales vrea binele suprem al omului, și anume desăvârșirea și îndumnezeirea lui, care începe prin iertarea păcatelor. Față de toți aceștia trebuie și noi să rămânem blânzi ca Mântuitorul, care prin pilda și blândețea Lui a biruit lumea. Așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „blândețea e mai puternică decât forța”.

Cugetând la cuvintele Evangheliei de astăzi, Părintele Hrisostom Rădășanu spunea că „Mântuitorul Iisus Hristos nu dorește să impresioneze, (ci) El dorește să ne schimbe”. Toată activitatea Lui prezentată în Evanghelii și toată activitatea Lui care se petrece în Biserica Lui prin Sfintele Taine sunt modalități de a-l schimba și determina pe om să crească în credință și de a se vindeca de păcate, pentru a putea trăi cu adevărat, plenar.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să arătăm și noi credință pentru primirea iertării de păcatele noastre, și ridicându-ne din patul slăbiciunii păcatului, să ne ridicăm spre adevărata trăire în Dumnezeu și Biserică, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube