facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic

Apostolul de la Fapte 20, 16-18; 28-36

În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. Şi, trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii. Şi când ei au venit la el, le-a zis:

Luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat, noaptea şi ziua, să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua. Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.

Evanghelia de la Ioan 17,1-13

Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.

Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.

Dreptslăvitori creștini,

Evanghelia care s-a citit astăzi este Evanghelia Duminicii a 7-a după Paști, care este și Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, și ea reprezintă o mare bogăție de înțelesuri duhovnicești cu privirea la misiunea Mântuitorului și a Bisericii în lume.

Temporal ne aflăm acum între Înălțarea Domnului la cer și Pogorârea Sfântului Duh. Mântuitorul le-a promis ucenicilor săi că nu îi va lăsa singuri, ci le va trimite un alt Mângâietor, Care îi va învăța toate. Pe de altă parte însă, în acest răstimp, ucenicii nu îl au nici pe Mântuitorul printre ei, dar nici pe Duhul Sfânt, Care încă nu se pogorâse.

Acesta este un aspect foarte important, pentru că acesta este și timpul pe care îl trăiește majoritatea credincioșilor din Biserică: Iisus a trăit și murit cândva, a înviat, dar s-a înălțat la cer, iar el nu mai este prezent vizibil printre noi. Pe de altă parte, deși noi toți am primit pe Duhul Sfânt la Botez, mulți, dacă nu chiar majoritatea, nu-L avem pe Duhul Sfânt lucrător conștient în noi. De aceea, în această perioadă este foarte greu să nu cădem în ispită, să nu cădem în false credințe.

În Apostolul care s-a citit astăzi, Sfântul Apostol Pavel își avertizează la rândul său ucenicii și le spune „că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma (adică Biserica). Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea, privegheaţi!…” Observăm așadar, că atunci când Apostolul va pleca, unii credincioși se vor rătăci, iar aceasta nu este un lucru fără importanță. Căci așa cum nici un părinte nu dorește ca fiul sau fiica sa să o ia pe căi greșite, nici Apostolii sau Mântuitorul, singurul nostru Învățător, nu dorește ca oamenii să se ia după învățături greșite.

Tocmai de aceea în această duminică se sărbătoresc Sfinții Părinți care au participat la primul Sinod Ecumenic, ei fiind modelul Bisericii care păzește pe credincioși de credințe greșite, în intervalul dintre Înălțarea lui Iisus la ceruri și Pogorârea și lucrarea activă și conștientă a Sfântului Duh în fiecare dintre noi.

Textul Evangheliei de astăzi este unul dintre cele mai frumoase. El exprimă grija și rugăciunea Mântuitorului pentru ucenicii care Îl vor urma. Unii văd doar o imagine dulceagă a Mântuitorului, un om molatic care ar avea o iubire tolerată față de toți și de toate. Însă deși El a primit pe fiecare păcatos care s-a pocăit, El însă nici măcar nu se roagă pentru cei care nu Îi urmează învățăturile. De aceea El spune: „Eu pentru aceştia Mă rog (care mă ascultă pe Mine și Îmi urmează învățăturile); (Eu) nu pentru lume Mă rog”, adică nu pentru cei care urmează gândirea acestei lumi, filosofiile și modele acestei lumi trecătoare.

În această Rugăciune Arhierească, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune chiar ce este „viaţa veşnică: (și anume) Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”. Observăm așadar că nu contează doar să faci binele și să fii plăcut de toți. Asta încearcă să facă politicienii și oamenii acestei lumi. Desigur nu trebuie să uităm să facem binele, dar trebuie să avem și o dreaptă credință în Dumnezeu. Iisus se roagă lui Dumnezeu și Îl cunoaște și de aceea vrea ca aceeași cunoștință adevărată despre Dumnezeu să o aibă și toți cei care Îl vor urma.

Dar vedem că sunt mii de confesiuni și secte creștine și fiecare spune că crede în Dumnezeu și în Iisus Hristos. Până la urmă orice religie spune că crede într-unul sau mai mulți dumnezei și îl consideră și pe Iisus ca pe un om deosebit, care a vrut să facă o lume mai bună prin învățătura Sa.

Însă tot Iisus spune că „nu tot cel ce zice Doamne, Doamne! va intra în Împărăția Cerurilor”. De aceea contează foarte mult ceea ce credem noi despre Dumnezeu și despre Iisus Hristos. Pentru că și Iisus se roagă Tatălui și spune „preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea”. Adică nu cu altă slavă, nu cu altă închinare, nu cu altă înțelegere. Ci așa cum sunt Eu cu adevărat, așa să fiu și preaslăvit.

Fiecare om vrea să i se spună pe nume și răspunde la chemare, dacă e chemat cu numele lui. La fel și Dumnezeu răspunde la rugăciune și intră în comuniune cu omul, dacă și omul îl cheamă pe numele Său, adică Îi cunoaște Numele sau măcar încearcă să Îl înțeleagă prin credință.

De aceea și Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic s-au străduit să îl slăvească și să îi cunoască slava lui Iisus, așa cum o are El la Tatăl. Ei au vrut să i se închine lui Dumnezeu în duh și adevăr. Ei nu au acceptat vorbe ca cele din ziua de azi, când se spune nu contează dacă ești creștin sau musulman sau budist, adventist sau catolic, contează că te rogi și faci binele.

Aparent însă, Sfinții Părinți s-au luptat doar pentru un singur cuvânt. În vremea aceea, unii creștini spuneau despre Mântuitorul Iisus Hristos că este „asemenea” lui Dumnezeu, alții că Iisus Hristos este „însuși” Dumnezeu. Deci deși aparent doar din cauza unor simple cuvinte, care de fapt în limba greacă se deosebesc printr-o simplă literă (omiousios „asemănător după ființă cu Tatăl” în loc de omoousios „deoființă cu Tatăl”), Sfinții Părinți au statornicit credința adevărată și s-au delimitat de cei ce cred altfel. Prin aceasta nu înțelegem că trebuie să îi disprețuim pe cei care nu cred ca și noi, ci să înțelegem că trebuie să căutăm adevărata închinare a lui Dumnezeu. Fiecare crede ce vrea, dar trebuie să fim conștienți că nu orice credem este adevărat și că nu orice credință este mântuitoare.

Dreptslăvitori creștini,

Apostolul și Evanghelia care s-au citit astăzi ne învață iubirea față de toți, dar și păstrarea și căutarea credinței adevărate. Nu toți ajung să Îl cunoască pe Dumnezeu, ci doar ucenicii care urmează adevăratei învățături a lui Hristos. Iisus Însuși doar pentru acești ucenici se roagă: „Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi”. Deci doar cei care au adevărata credință în Mântuitorul devin una în El, se unesc cu Dumnezeu. De aceea nu trebuie să fim naivi, ci trebuie să căutăm adevărata închinare a lui Dumnezeu.

În perioada aceasta în care ne aflăm, între Înălțarea Mântuitorului la cer și Pogorârea Sfântului Duh, totuși nu suntem singuri. Ci îi avem pe Sfinții Părinți și Biserica în general care să ne îndrume spre adevărata credință, spre adevărata înțelegere a lui Dumnezeu.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne înțelegem cât mai bine credința noastră ortodoxă, să cercetăm și să primim cuvintele Mântuitorului și a Sfinților Părinți în Biserică, pentru a fi și noi cei pentru care Mântuitorul Iisus Hristos se roagă. Să devenim astfel și noi una, între noi oamenii, și toți împreună cu Dumnezeu. Doar așa va fi deplină bucuria Mântuitorului în noi, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube