Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

„Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, așa şi aceștia în Noi să fie una” (In. 17,21)

Dreptslăvitori creștini,

Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi este o sărbătoare mare pentru întreaga Ortodoxie fiind plină de semnificații duhovnicești cu deosebită importanță pentru mântuirea noastră.

Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur au fost și rămân modele de viețuire creștină până la sfârșitul veacurilor. Fiecare dintre ei au zile de sărbătorire speciale. Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul la data de 25 ianuarie. Sfântul Ioan Gură de Aur a murit la 14 septembrie, dar pentru că atunci se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci, data lui de pomenire s-a mutat la 13 noiembrie. În același timp, în data de 27 ianuarie se sărbătorește aducerea moaștelor lui din Cucuz, Armenia înapoi în Constantinopol, de unde fusese exilat. Iar astăzi, în data de 30 ei se sărbătoresc împreună.

Istoria acestei sărbători este una interesantă, dar și plină de înțelesuri duhovnicești. Fiecare dintre cei trei sfinți au avut o înrâurire puternică asupra credincioșilor de-a lungul timpului, fiind modele demne de urmat pentru fiecare creștin. Dar însă pentru că fiecare avea personalitatea și darurile lui specifice, ei erau apreciați de persoane diferite. Astfel, unii apreciau mai mult spiritul ascetic și aspru sau implicarea socială a Sfântului Vasile. Alții prețuiau delicatețea sufletească și profunzimea teologică a marelui Grigorie. În sfârșit, unii erau mai atrași de râvna misionară și pasiunea predicării Sfântului Ioan Gură de Aur. La un moment dat însă, aceste simpatii s-au transformat în adevărate tabere, astfel încât în secolul al 11-lea lumea creștină era de-a dreptul împărțită, așa cum se împarte și într-o campanie electorală: unii își ziceau ioaniți, alții vasilieni și alții gregorieni. Și în ziua de astăzi sunt unii care țin mai mult la un duhovnic sau la altul, prețuiesc anumiți părinți duhovnicești, disprețuindu-i pe alții. Unii cinstesc anumiți oameni despre care încă nu se știe dacă sunt sfinți sau nu, uitând de miza reală, care este iubirea. De aceea, această dezbinare nu place lui Dumnezeu, căci Hristos S-a rugat pentru noi, ca toți să fie una.

De aceea și acești Sfinți, fiind întristați de dezbinarea dintre credincioși, s-au arătat unui Episcop din acel timp, și anume Ioan al Evhaitelor, căruia i-au spus: „noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi… Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalți doi. Drept aceea, scoală-te de poruncește celor ce sunt învrăjbiți să nu se mai certe pentru noi. Că nevoința noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii şi după ce am răposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire… Înștiințează … că noi una suntem la Dumnezeu…”

Observăm așadar, că sfinții, care reflectă cel mai fidel adevărata credință și adevăratul mod de viață, erau întristați de dezbinare, tocmai pentru că ei erau una la Dumnezeu. Acest lucru este foarte important, pentru că modul nostru de a gândi, credința noastră ne afectează modul nostru de trăire, de raportare la Dumnezeu, dar și de raportare la ceilalți oameni. De aceea, Sfinții Trei Ierarhi au spus că și în timpul vieții lor ei au luptat ca să împace lumea şi să o aducă la unire, cu sine, dar și cu Dumnezeu.

Cercetând însă istoria, observăm că acești Sfinți au trăit într-o perioadă de timp foarte tulbure. În acea vreme, unii creștini gândeau că Mântuitorul Iisus Hristos sau că Duhul Sfânt nu ar fi egali cu Dumnezeu Tatăl. De multe ori apăreau certuri între creștini, care izvorau de la anumite noțiuni sau cuvinte, care uneori se deosebeau doar printr-o literă. Și de multe ori, mai ales în cazul Sfântului Vasile și a Sfântului Grigorie, aproape că toată lumea, de la împărat, până la episcopi și sumedenie de popor, accepta aceste învățături despre Sfânta Treime. Noi acum spunem și cunoaștem că aceste învățături sunt greșite, dar atunci aproape toți credeau cu tărie în ele. Iar creștinii care țineau dreapta credință erau de multe ori în minoritate și prigoniți. Și de multe ori acești Sfinți au fost îndemnați să tacă, pentru a aduce pace în imperiu. Condiția era să mai vorbească despre acestea, care ar fi detalii de credință sau filosofisme. Sfântul Ioan Gură de Aur pe de altă parte a fost mai ales prigonit pentru râvna cu care critica nedreptatea morală. Dar împreună, acești mari Ierarhi nu au pregetat să dea pe față nedreptatea în credință sau pe cea din morală, îndurând pentru aceasta și multe necazuri, până când Biserica a biruit. Și ea a biruit în cele din urmă, după cuvântul Mântuitorului care spune că nici porțile iadului nu o vor birui.

Observăm așadar că, pe de o parte, Sfinții Trei Ierarhi voiau să împace lumea dezbinată. Pe de altă parte însă, ei nu puteau accepta pacea în schimbul unei credințe sau moralități false. Astfel, sărbătoarea de astăzi este un îndemn pentru noi toți de unitate în păstrarea și cunoașterea dreptei credințe pentru înțelegerea nevoii unei moralități corecte, dar și lupta pentru înfăptuirea acestui lucru.

Dragi credincioși,

În ziua de astăzi trăim vremuri și mai tulburi. Ordinea naturală a lumii este astăzi reinterpretată și reanalizată pentru a fi combătută și prigonită. Ceea ce în trecut era considerat bine și frumos, astăzi este disprețuit ca retrograd sau incult. Familia ca unire dintre bărbat și femeie, dreptul unui copil de a avea o mamă și un tată, dreptul la viață a oricărei ființe umane, indiferent că este o celulă sau bătrân sau suferă de maladii incurabile și altele asemenea, care păreau normale și naturale, sunt acum reconsiderate și cel puțin ridiculizate. Se face confuzie între deosebirile naturale și normale, cu inegalitățile lor inerente, organice și funcționale, cum ar fi deosebirea dintre bărbat și femeie sau dintre rasele umane, cu deosebirile de alegere ca mod (liber) de a fi sau a trăi. Se încearcă o nivelare a diferențelor, indiferent că sunt organice, culturale sau spirituale, care țin de ordin intern sau extern.

Însă doar în creștinism, și mai ales în ortodoxie, putem găsi cu adevărat unitatea, fără a suprima identitatea specifică. Tot aici putem înțelege și deosebirea, care există însă fără dezbinare. Iar aceasta izvorăște din credința noastră, căci ne închinăm unui singur Dumnezeu, deși întreit în Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar în Mântuitorul Iisus Hristos aflăm în același timp un Dumnezeu întreg într-un om întreg. De aceea, având adevărata înțelegere a realității reflectată prin credința noastră în Sfânta Treime și Persoana Mântuitorului Iisus Hristos ne vom putea raporta cu adevărat corect la problemele atât de actuale ale lumii.

Să ne ajute bunul Dumnezeu, ca această treime a Ierarhilor să ne fie și nouă modele de adevărată înțelegere a lui Dumnezeu pentru o corectă raportare față de ceilalți în această lume, dar și în viața veșnică, toate spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube