facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
© Gabriela Mihaita David

© Gabriela Mihaita David

Tămăduirea femeii gârbove

Apostolul de la Efeseni Efeseni 6, 10-17

Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi, deci, tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Evanghelia de la Luca Luca 13, 10-17

În vremea aceea Iisus învăţa, într-o zi de sâmbătă, în sinagogă. Şi iată era acolo o femeie care avea, de optsprezece ani, un duh de slăbiciune, şi care era gârbovă de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi şi-a pus mâinile peste dânsa şi îndată s-a îndreptat şi a început să slăvească pe Dumnezeu. Atunci mai marele sinagogii, mâniindu-se, pentru că Iisus o vindecase sâmbăta, a luat cuvântul şi a grăit poporului: şase zile sunt în care trebuie să se lucreze omul; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, şi nu în ziua sâmbetei. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: făţarnicilor, fiecare dintre voi nu-şi dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul sau asinul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Dar această femeie, care este fiica lui Avraam şi pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei care erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de faptele măreţe săvârşite de Dânsul.

Dragi credincioşi,

Evanghelia care s-a citit astăzi este Evanghelia Duminicii a 27-a după Rusalii și ea ne prezintă vindecarea unei femei gârbove în ziua de odihnă prin care se ilustrează importanța odihnei de lucrarea celor trupești pentru lucrarea de cele duhovnicești.

Observăm în primul rând că Iisus se afla în ziua de odihnă în sinagogă. Prin aceasta trebuie să luăm și noi exemplu și să ne petrecem ziua de odihnă mai ales în casa lui Dumnezeu și lucrarea celor duhovnicești. Ținerea zilei de odihnă poruncită de Dumnezeu reprezintă de fapt o binefacere și o binecuvântare a lui Dumnezeu față de om. În același timp însă, ziua de odihnă față de lucrările trupești trebuie să îndemne la intensificarea lucrării duhovnicești, la întețirea lecturii din Biblie și cărțile duhovnicești, la milostenie și lucrarea faptelor bune. Așadar, ziua de odihnă nu este o zi de lenevire, ci de reorientare a preocupărilor de la cele pământești, la cele cerești.

De aceea și Mântuitorul dă mai departe exemplu și vindecă pe femeia gârbovă. Întâmplarea este descrisă telegrafic, fără prea multe amănunte. Important era că o femeie era de 18 ani în suferință și era acum vindecată. Nu știm din ce pricină suferea această femeie. Ea putea fi un om drept, care era legat de satana pentru a fi încercat în credincioșia sa față de Dumnezeu, Iisus îndreptând trupul pentru a arăta verticalitatea sufletului. Ea putea fi și un suflet păcătos, care prin lucrarea îndelungată a păcatelor a intrat în mod voit sub puterea diavolului, fiind prin păcat astfel sub puterea lui, nemaiputând privi cerul, adică nemaiputându-l vedea și înțelege pe Dumnezeu. În orice caz, Mântuitorul vindecă acest suflet aflat într-o stare nenaturală. Prin aceasta observăm lucrarea duhovnicească desăvârșită a Mântuitorului în ziua de odihnă: adică prezența în casa Domnului și lucrarea binelui. Căci Mântuitorul nu doar că spune „femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”, ci trece și la fapte, și își pune mâinile peste ea. Prin aceasta înțelegem că lucrarea duhovnicească se împlinește atât la nivel verbal sau intelectual, dar și prin lucrarea faptelor bune, căci aceasta înseamnă că „şi-a pus mâinile peste dânsa şi îndată s-a îndreptat şi a început să slăvească pe Dumnezeu”. Deci rezultatul nevoinței duhovnicești este atât vindecarea de bolile trupești sau sufletești, dar și slăvirea lui Dumnezeu de către celelalte persoane.

Mai departe observăm însă că nu toți înțeleg acest lucru, căci „mai marele sinagogii, mâniindu-se, pentru că Iisus o vindecase sâmbăta, a luat cuvântul şi a grăit poporului: şase zile sunt în care trebuie să se lucreze omul; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, şi nu în ziua sâmbetei”. Deci cel care trebuia să știe sensul Legii pe care o propovăduia, se limita la respectarea literei Legii, fără a da atenție sensului ei duhovnicesc. Aceasta se întâmplă și în ziua de astăzi, când unii deși merg regulat la Biserică, uită ca acesta nu este un scop în sine, ci un mijloc esențial de unire cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni. Mai mult, sunt oameni care sărbătoresc în ziua de astăzi Crăciunul, ignorându-i caracterul lui profund creștinesc și spiritual. Sau petrec această perioadă a Adventului în petreceri și îndulciri, și nu în post și rugăciune, spovedanie și milostenie, ca primenire pentru primirea Mântuitorului.

Iar toți aceștia sunt numiți de Mântuitorul „fățarnici”. Aceasta pentru că se ignoră sensul adevărat al Legii, sensul adevărat al sărbătorilor. Nu că boul sau asinul sunt mai presus de Lege, ci nepriceputul și îndărătnicul nu înțelege Legea sau Tradiția. Mai mult, prin comparația cu boul sau asinul care sunt dezlegați și adăpați în zi de odihnă, Mântuitorul subliniază caracterul natural și firesc al Legii. Legea nu reflectă decât realitatea și ea nu trebuie să îl înjugheze pe om într-un sistem de legi arbitrare, mai mult sau mai puțin fără rost. Ci respectarea Legii și a învățăturii Bisericii reprezintă tocmai dezlegarea de jugul patimilor și a înrobii ilogice a păcatului.

Dragi credincioși,

În Apostolul care s-a citit astăzi, Sfântul Apostol Pavel spunea că „lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva diavolilor”. De aceea, în legătură cu Evanghelia de astăzi, înțelegem că toate regulile bisericești nu sunt decât instrumente în lupta împotriva diavolului și pregătirea pentru primirea Mântuitorului. Căci  Legea nu este decât un pedagog către Hristos.

De aceea noi trebuie să avem mijlocul încins cu adevărul şi să fim îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi pentru Evanghelia păcii, să luăm pavăza credinţei, coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne înarmăm și noi cu armele cele duhovnicești pentru a respinge atacurile celui rău și pentru a ne învrednici și noi de primirea lui Dumnezeu în peștera inimii noastre, spre slava Lui și spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube